Me, me, and again, me

Primăvara lui 2014. Un nou început. Un nou blog.

Normal că prima postare este despre mine(narcisistă mică ce sunt) Mi-am zis că dacă tot mă îndrept spre vârsta de 18 ani, să o fac într-un "mare fel". De ce să continui să scriu, să-mi fac ciorne în telefon despre iubire, fericire, suferinţă, când toate astea nu trebuiesc căutate, citate sau mai stiu eu ce. Lăsând deoparte încercările de a ne găsi jumătatea undeva pierdută, hai să profităm de fiecare zi...să ne cunoaştem pe noi înşine mai bine, să avem mai multă încredere în forţele proprii, să privim mai mult în grădina noastră decât în cea a celui de lângă noi.

Faptul că prefer să stau departe de persoanele care ar putea avea o influenţă proastă asupra mea(ce-i drept mai fac şi alegeri dubioase doar pentru că mă gâdilă prea tare curiozitatea), nu mă face fiţoasă. Dacă nu te suport, nu te bârfesc ci prefer să nu te văd prea des. În majoritatea timpului mă vei vedea cu zâmbetul pe buze, fiindcă în ciuda vreunei dezamăgiri, ştiu că va trece, că va durea din ce în ce mai puţin. 

Clar. Am o slăbiciune pentru poze(curând un nou shooting), haine, pantofi, accesorii. Cumpăr cam orice chichiţă chiar dacă nu o voi purta prea curând, dar să fie acolo în caz de orice. A, şi pentru romanele lui Nicholas Sparks! 

Nu agreez lipsa de comunicare, de încredere, de înţelegere şi nici mazărea:))
În loc să începi să arunci păreri în stânga, în dreapta, despre cineva, take your time. Numără în gând, inspiră adânc şi meditează asupra persoanei tale. Eşti atât de perfect tu ca om, ca să ai dreptul să îl judeci pe cel de lângă tine?

 Vorba Alinei Ceuşan:

Mi-ar fi plăcut să scriu rândurile astea de pe un şezlong, de la malul mării, cu un frappe în mână. Până atunci...

XoXo, Cristina