Şi eu, ca fiecare dintre noi, îmi doresc să întâlnesc anumite persoane. Una dintre acele persoane ar fi fost Diana Sorescu - fashion editor la o cunoscuta revistă şi blogger în timpul liber
Am găsit pe internet un fragment din ceea ce a scris. S-a dovedit a fi un blog transpus într-o carte publicată post mortem. Dar decât să citesc online, am preferat sa comand cartea, iar cu fiecare pagină lecturată, parcă o cunoşteam tot mai bine pe Diana cu vanilie. Se dezvăluia în fiecare postare, arâtând mereu o altă latură a sa...când sensibilă, cu gândul la trecut, când o războinică pornită pe neajunsurile vieţii, când scria despre iubire, ba prin ochii barbaţilor, ba prin ochii femeilor, când despre ura prea prezentă în zilele noastre. Cuvinte dulci. Cu puţin piper.
În una din postările ei ne încurajează să ne impunem propriile puncte de vedere şi să avem curajul de a alege cu cap sau ca nişte proşti, dar să alegem. Să alegem în funcţie de ceea ce ne face pe noi fericiţi, împliniţi, fără să fim influenţaţi de cei din exterior.
"Ai oglindă în casă? D-aia mare, să te vezi plan întreg? Sigur ai. Stai 5 minute în faţa oglinzii şi uită-te atent la tine. Eşti o sumă. Suma alegerilor tale.
Păr lung sau scurt, blond, brunet sau very sofisticat vopsit, sprâncene arcuite sau pensate subtil, tatuaj sau piercing, rocker sau manelist, cu fond de ten sau fără, cu zâmbet larg sau ochii trişti.
Lapte Zuzu roşu sau albastru? Îi dau papucii sau mai stau aşa, de frica singurătăţii? Mă trezesc azi la 8 şi mă duc la muncă sau îmi iau concediu o zi şi stau toată ziua în pat şi lenevesc? O sun să-i spun că mi-e dor de ea şi am fost un bou sau rămân mândru şi orgolios? Trec azi pe la mama să o iau în braţe şi să-i spun că o iubesc sau mai aştept până vinerea viitoare? Omletă sau ou fiert? Îl înşel în continuare sau mă potolesc? Cad în depresie sau mă duc la biserică şi mă adun? Trimit sms-ul asta sau nu? Merg să-mi susţin restanţa sau îmi tremură curu şi zic pas? Îmi dau demisia sau mai stau şi mi-e silă de munca mea? O cer de nevastă sau mi-e frică? Dau 4 milioane pe pantofii aştia şi fac foamea până la salariu sau plec mai repede din magazin? Divorţez sau nu? Tac sau vorbesc? Iert sau judec? Şi tot aşa...
Eşti ceea ce eşti în secunda asta datorită alegerilor pe care le-ai făcut în viaţă. Alegeri responsabile, mature, asumate, calculate şi drepte, alteori copilăreşti, impulsive, nebuneşti, greşite, idioate, fără cap. Dar toate sunt ale tale. Şi în momentul în care vei învăţa să le accepţi, o să te iubeşti. Şi nu o să ai regrete.
Am fost de multe ori la răscruce de drumuri, şi nu mă refer la dilema „Ce să comand: vită în sos de piper verde sau paste carbonara. Hmmm”.Nu, chestii mult mai profunde, mai intense, mai dureroase sau mai fericite. Mereu m-am sfătuit cu ai mei şi am cerut inspiraţie divină. Însă întotdeauna am ales singură. Uneori am câştigat, alteori am pierdut, uneori mi-am dat cu pumnii-n cap şi m-am întrebat cât de proastă pot să fiu. (răspunsul: mega proastă!). Dar apoi mi-am asumat ceea ce am făcut şi am zis „ok, ce am învăţat din asta? Bun, să mergem mai departe....”
Aşadar, nu-ţi fie teamă să alegi. Să trăieşti în incertitudine e nasol. Să nu ai păreri e nasol. Să nu ai atitudine şi personalitate e grav. Asumă-ţi ceea ce faci. Fii curajoasă şi spune-i „Iubitul meu, dacă continui să fii o legumă obosită şi să preferi TV-ul în locul meu, oricât te-aş iubi, te părăsesc, mami” sau dă-ţi demisia şi pune bazele afacerii pe care o visezi, chiar dacă pare utopic şi irealizabil. Sau du-te la mare iarna, sau invit-o în oraş chiar dacă pare inabordabilă, sau îmbracă-te în pijamale şi du-te la muncă aşa sau închide-ţi telefonul, comandă 10 prăjituri şi uită-te toată ziua la film. Spune-i că-l iubeşti chiar dacă nu-i al tău, desparte-te, bea lapte cu 3% grăsime, mănâncă la 2 dimineaţa!!! Alege să trăieşti, să simţi, să te cunoşti, să respiri, să vibrezi, să plângi în hohote şi să te ridici, să iubeşti înălţător şi să doară.
Alege cu cap sau alege ca un prost. Dar alege!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu